Muzica pentru flautul fermecat - 2015

J. S. Bach - Sonata în mi minor BWV 1034 pentru flaut si bas continuu

Sonata în mi minor BWV 1034 pentru flaut si bas continuu de J. S. Bach face parte din ciclul de trei Sonate originale pentru flaut si clavecin / pian. Compozitorul le-a conceput în maniera italiana, în 4 parti: Adagio ma non tanto, Allegro, Andante, Allegro. Lucrarea a fost probabil compusa la Cöthen (Germania), adoptând stilul unei sonata da chiesa. A fost editata dupa 100 de ani de catre Editura Peters, la Leipzig, în 1865. Prima parte este una dintre cele mai frumoase si elocvente pagini dedicate de Bach flautului. În partea secunda, scriitura evoca un canon între cele doua instrumente, iar în partea a treia melodia cantabila a flautului domina scriitura ritmica a acompaniamentului. Finalul este o autentica sectiune concertanta, cu joc de imitatii.

Gaetano Donizetti - Sonata în Do major pentru flaut si pian

Cel mai mare creator romantic italian de dupa Rossini, Gaetano Donizetti s-a dovedit un pasionat al multiplelor mijloace de a compune muzica, în cele mai diverse genuri. Sonata în Do major pentru flaut si pian este înca prezenta în programele de recital cameral (a fost compusa în 1819), având doar doua miscari – un Largo introductiv, urmat de Allegro în forma de sonata. Problemele partiturii, deosebit de clare, se bazeaza pe simplitate maxima si pe un dialog între cele doua instrumente, având o scriitura simpla si plina de buna dispozitie, o maniera de vocalitate belcantista, care completeaza aspectul de teatralitate al adresarilor.

Ion Bogdan Ştefanescu: Ambele sonate vor fi interpretate cu un flaut de lemn Yamaha. Este un instrument construit în zilele noastre, care pastreaza particularitatile flautului modern pentru a înlesni cântatul interpretului, dar care, totusi, sugereaza foarte bine tonul cald, dulce al flautelor pe care se cânta în cele doua epoci.

Franz Schubert - Sonata pentru arpeggione, violoncel sau viola, (D. 821)

Celebra Sonata pentru arpeggione, violoncel sau viola, (D. 821) de Franz Schubert, este o lucrare de circumstanta, pentru promovarea calitatilor unui instrument derivat din viola da gamba si chitara cu sase coarde, creat de lutierul Johann Georg Stauffer. Structura este Allegro moderato, Adagio, Allegretto. Prima auditie a fost interpretata de Vincenz Schuster, cu Schubert la pian, în 1824. Dupa editia din 1871, au fost prezentate publicului numeroase adaptari, iar lucrarea a fost transcrisa, în mod stralucit, de Sir James Galway.

Ion Bogdan Stefanescu marturiseste: „Este sonata pe care am interpretat-o în Seminarul de la Weggis, Elvetia, la invitatia lui Sir James Galway, în fata a sute de flautisti veniti din toata lumea. O partitura de care nu ma despart niciodata, fiindca am autograful maestrului si pentru ca mi-a adus aprecierea de nepretuit a domniei sale.”

Béla Bartók - 6 dansuri românesti
În autobiografia sa, Béla Bartók noteaza, referitor la studiul muzicii populare: „Am început investigatiile dintr-o perspectiva pur muzicala… Studiul muzicii taranesti a avut pentru mine o importanta decisiva, mi-a îngaduit sa ma emancipez de hegemonia sistemului major - minor, care ma domina pâna atunci… Melodiile populare - va adauga Bartók mai târziu - sunt pur si simplu veritabile modele ale perfectiunii artistice ideale. Le consider, pastrând proportiile, desigur, ca niste capodopere comparabile, în domeniul formelor mari, cu o fuga de Bach sau o sonata de Mozart. Astfel de melodii sunt exemple clasice de exprimare clara si concisa a unei gândiri muzicale… Ne învata concizia incomparabila a expresiei, imperioasa simplificare a oricarui fapt neesential – si este exact ceea ce aspiram sa aflam, dupa prolixitatea romantismului.”

Dorinta de a pune în lumina frumuseti ale folclorului românesc, asa cum l-a cunoscut nemijlocit prin culegerile întreprinse de-a lungul peregrinarilor sale transilvane, se concretizeaza în formula Dansurilor românesti, existente initial în versiunea dedicata pianului sau cuplului vioara - pian. Impresia auditiei dezvaluie o perfecta reusita a proiectului, atât în ceea ce priveste lumea ritmurilor, ambientul armonizarilor modale, cât si în sonoritatea de ansamblu, care evita efectele straine modelului originar. În succesiune, lucrarea se desfasoara asemenea unei pelicule cinematografice, alcatuite din fotograme autentice, desfasurate în întreaga serie a acestor dansuri: Joc cu bâta, Brâu, Pe loc, Buciumeana, Poarga româneasca si Maruntelul.

Ion Bogdan Ştefanescu: „În transcriptia mea, folosesc diverse marimi de flaute si adaug efecte proprii tehnicii extinse flautistice, pentru o timbralitate cât mai variata, care trimite cu gândul la multitudinea fluierelor românesti.”

Caesar Giovannini - Morocco (flaut alto)

Nascut în 1952 la Chicago, s-a afirmat ca pianist si compozitor exceptional. Pentru o vreme, a însotit celebrul ansamblu The United States Navy Band din Washington. Este cunoscut pentru muzica de film si televiziune. Morocco (Maroc) este o lucrare pentru flaut alto si pian, în care se regasesc sonoritatile exotice caracteristice zonei, cu puternice influente hispanice. Compozitorul nu se dezminte de formatia sa în domeniul muzicii de film si jazz, tratând materialul sonor în consecinta.

Violeta Dinescu - Circuit

Lucrarea a fost scrisa pentru Ion Bogdan Ştefanescu în 2003, an în care a si prezentat-o în prima auditie absoluta în recitalul sustinut în cadrul Festivalului International George Enescu. Interpretul evoca astfel acest moment: „Compozitoarea mi-a cerut sa nu deschid lucrarea pâna în ziua interpretarii, pentru ca impactul muzicii asupra mea sa fie total si, implicit, sa transmit aceasta stare si publicului. Foarte sugestiva este si interventia grafica în partitura ce apartine Violetei. Partitura arata ca o opera de arta plastica. Mi-a dat mâna libera sa adaug orice efect consider eu ca se potriveste si sa o încep din ce moment doresc, parcurgând textul, desigur, în toate directiile, pâna îl epuizez. Nu am avut curajul sa nu deschid partitura decât pe scena, în fata publicului si, cu o zi înainte, am citit-o si am ales sa o interpretez la flaut bas, nu la flaut de concert, cum scria în partitura. Este si varianta pe care o propun în acest recital. Ulterior, am conceput înca cinci variante pentru toate tipurile de flaut, dezvoltându-se astfel un întreg ciclu „Circuit”, care a dat si titlul CD-ului publicat în 2006 la Editura gutingi din Germania.
Lucrarea, prin gesturile muzicale si sugestiile grafice concepute de Violeta, mi-a deschis un orizont cu o infinita paleta coloristica, pe care o pot specula. Astfel, efectele pe care le adaug pastreaza conceptia contemporana, pe un fond desprins parca din straturile cele mai adânci ale muzicii, cum ar fi cea tribala, bizantina sau jazz.”

Henry Mancini - Pennywhistle Jig

Lucrarea a facut parte din coloana sonora a celebrului film The Molly Maguires, regizat de Martin Ritt, în 1970, dupa romanul lui Arthur H. Lewis.
Este, dupa opinia interpretului, „o muzica plina de efervescenta, care reflecta influenta muzicii irlandeze si pune în valoare celebrul fluier mic, de metal, irlandez, denumit chiar penny whistle.”

Tiberiu Brediceanu - Suita Bucovina, Moldova, Brâu (flaut bas, flaut de concert, piccolo).

Compozitorul Tiberiu Brediceanu s-a bucurat de o certa popularitate, s-a adresat publicului apelând la folclorul taranesc, în miniaturi vocale si instrumentale sau „icoane de la tara” concise, viu colorate, înaltatoare prin mesajul poetic. Tocmai simplitatea le-a asigurat acestor lucrari o larga raspândire, nu numai nationala, ci si internationala. Apelul aproape permanent la citatul folcloric, învesmântarea melosului popular în armonia clasica tonala, limitarea la câteva ritmuri de joc au îngradit oarecum creatia lui Brediceanu într-un perimetru traditionalist. Totusi, exemplul si tenacitatea în valorificarea folclorului taranesc au avut un rol important în orientarea muzicienilor nostri, care priveau cu interes sporit fie creatia lautareasca, fie curentele estetice straine. Ca folclorist, Tiberiu Brediceanu a cules cu „inima” si cu fonograful peste 2.000 de melodii populare, fiind unul dintre premergatorii lui B. Bartók si C. Brailoiu. Suita prezentata în finalul recitalului ofera secvente din serialul intitulat Jocuri poporale românesti pentru pian, caietele I-VIII, Leipzig, litografiat F. M. Geidel, 1928 (editia I), 1930 (editia II).

Ion Bogdan Ştefanescu: „Suita extrasa de mine din ciclul semnat de Tiberiu Brediceanu este foarte consistenta în lucrari pe teme folclorice: Bucovina, Moldova si Brâul. Sunt muzici caracteristice zonelor din titlu. Sunt chiar teme folclorice, pastise, tratate într-un limbaj clasic, pastrând temperamentul zonelor geografice. Aranjamentele îmi apartin si, prin efecte sau schimbul de instrumente subliniez, înca si mai mult, culoarea locala”.

Grigore Constantinescu